Echipa gardului viu minune il place alunul! |
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Despre planta: Tara de origine este in Ungaria, dar putem intalni oriunde in lume cu speciile lui diferite. Plantarea: Se planteaza toamna sau primavara devreme. Distanta de plantare: In cazul in care o alegem aceasta planta pentru productivitatea ei rasadurile trebuie puse la 3 m distanta unul de altul. Daca vrem sa le plantam in mai multe randuri e recomandat sa lasam 6-7 m intre randuri. Insa daca vrem sa plantam ca gard trebuie sa lasam 60-90cm distanta intre rasaduri. Marimea tufei: Este tufa de 3-5 m cu nuiele drepte, crescute des. Culegerea productelor: Dupa semanare in 5-6 ani intra pe rod prima data. Recoltarea fructelor e posibila toamna. Alunul este auto-steril, sansele de productie sunt mai mari la plantarea mai multor tufe. Productivitatea tufei: Îi plac solurile umede, pe aceste soluri deseori fructifică de două ori. Inflorire: Intr-o tufa se gasesc atat florile femele cat si cele masculine, care infloresc la perioade diferite. Florile femele înfloresc deseori deja în decembrie, iar cele masculine după mijlocul lunii februarie. Din cauza acestui fapt avem nevoie de mai multe plante daca dorim productivitate, deoarece nu este auto-polenizat. Polenizarea se face exclusiv prin vant. Specialistii le recomanda pentru stari stresante si depresie. Persoanele care consuma alune nu fac nevroze avansate, deoarece se asigura concentratia de potasiu necesara pentru odihnirea creierului si activeaza neuronii scoartei cerebrale si centrii implicati in relaxarea psihica. Pretentii la sol: Se dezvoltă cel mai bine în soluri bogate în nutrienţi, cu o bună permeabilitate pentru apă, mediu grele. Utilizarea: In plus, alunele vindeca anemia si ajuta persoanele aflate in convalescenta, contribuie la intarirea capacitatii de concentrare si sunt foarte bune in alimentatia sportivilor sau a persoanelor care depun constant efort fizic. Pentru eliminarea viermilor intestinali este indicat uleiul de alune , obtinut prin presare la rece, din care se ia cate o lingurita dimineata si seara, timp de 15 zile. In aceeasi doza este foarte util si pentru scaderea tensiunii si tratamentul infectiilor respiratorii. Este recomandat pentru diabet si pietre la rinichi, boli pulmonare, afectiuni ale ficatului, tulburari de menopauza si ale ciclului menstrual, precum si pentru impotenta si hemoroizi. Luat zilnic, uleiul de alune protejeaza gatul impotriva infectiilor. Uleiul de alune contine lecitina si multi acizi grasi nesaturati: pana la 83% acid oleic si pana la 25% acid linoleic. El influenteaza pozitiv microcirculatia si penetrabilitatea pielii, atenueaza luciul uleios, are efect astrigent si regleaza secretia de sebum, are efect nutritiv si hidratant, nu usuca pielea si nu lasa o senzatie grasa. Este un ulei deosebit de delicat si nu favorizeaza aparitia comedoanelor, diminueaza vergeturile, repara cicatricele, asigura elasticitatea pielii. Este un ulei cunoscut si pentru efectele de catifelare si atenuare a semnelor imbatranirii. Poate fi utilizat pentru toate tipurile de ten. Se aplica 3-5 picaturi pe tenul curat, masand usor. Evitati insa zona ochilor. Pentru rezultate optime, este de preferat a se aplica seara, inainte de culcare si din nou dimineata. Prin continutul lor bogat in vitamine si minerale, alunele mentin sanatatea sistemului cardiovascular : intaresc celulele vaselor coronariene si miocardice, scad riscul de infarct, stimuleaza inmultirea celulelor sanatoase si regleaza nivelul colesterolului. Totodata au actiune antivirala, anticanceroasa, stimuleaza activitatea ganglionilor limfatici si favorizeaza productia de interferon a celulelor imunitare. In acest sens, specialistii considera ca la un consumator de alune leucocitele producatoare de interferon isi intensifica activitatea de aproape 25 de ori, iar cancerul aflat in faza incipienta poate remite. Si frunzele alunului sunt utilizate in scop medicinal. Acestea au proprietati vasoconstrictoare, astringente, antihemoragice, antiinflamatoare, cicatrizante si dezinfectante. Sunt tonifiante venoase, utile pentru tratamentul varicelor si al umflaturilor picioarelor, mai ales sub forma de infuzie, ce se prepara din 20 g frunze uscate la un litru de apa clocotita. Se lasa la macerat opt ore, se strecoara si se beau doua ceaiuri reci pe zi. Tot pentru afectiuni circulare se pot folosi spalaturi locale si comprese cu un decoct obtinut din 25 g frunze si un litru de apa rece, ce se fierb 20 de minute la foc domol si apoi se strecoara. Informatii nutritionale pentru 100g de alune: Faina de alune este un energizant si vitalizant de exceptie. Prin zdrobirea alunelor crude in piua sau macinarea lor cu rasnita, se obtine o faina foarte gustoasa, care poate fi amestecata cu miere si busuioc si mancata pe paine, sau din care se poate prepara untul de alune, mixand alunele intr-un blender, pana devin o pasta groasa.
Necesitatile de apa: Ii place foarte mult apa. La plantarile din primavara este necesar sa acordati atentie la udarea regulata a alunului. Lastarile: Creste multe lastari, pe care este recomandat sa le taiem in mod repetat. Viata: Asigura pentru o familie necesitatea de alun chiar pentru 50-60 de ani. Necesitatile de lumina: Ii plac locurile insorite. Aceasta este conditia de baza pentru productivitatea mai mare. Pe langa toate astea mai contine o gramada de minerale (K,Mn,Zn,Mg), care sunt folosite pentru vindecarea diferitelor boli. Cateva exemple: -Tensiune arteriala Pret: Marimea puietului este de 20-40 cm.
În România se găseşte în natura sub formă de tufe de 3-5 m, cu nuiele drepte, crescute des. Lăstarii şi peţiolul frunzelor este prevăzut cu perişori. Alunul (Corylus) face parte din familia mesteacan, plantele care sunt din aceasta familie sunt comestibile, tocmai de accea au fost iubite si in epoca. Sunt aborigeni in Vestul Asiei, pe peninsulele balcanice, in Estul Asiei, in Nordul America-ei. Din timpul stravechi sunt cultivate in Turcia, Italia, Spania, Grecia, mai tarziu in America, Franta si Anglia.Cele mai multe rasaduri de alun sunt cultivate in Italia si Turcia, si sunt exportate mai ales in tarile din Nordul Europei. Daunatori Dintre bolile de ciuperci este cel mai frecvent fainarea alunului (Phyllactinia guttata). Alunul trebuie tinut departe de stejari, deoarece il poate dauna si fainarea stejarului. Cele mai importante daunatori de insecte sunt insectele de alun, care cauzeaza umflarea anormala a mugurilor. Impotriva insectele de alun trebuie sa ne aparam pana in mijlocul verii. Insectele de alun ne poate cauza probleme importante intre luniile mai si iunie, perioada importanta a roirii este la inceputul lunii iunie. La mijlocul-sfarsitul perioadei de culegere a alunei ne poate cauza probleme specia de plosnita Pantilius tunicatus. Plosnitele pot periculoase cu privire la productivitatea din anul urmator.
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||